vreau să îmi las urma pe tine
a spus ea şi i-a ieşit din plin
pentru mine însemni o gară şi un nume
şi un apus şi-un răsărit anume
———-
n-am apucat în braţe să te-adorm
n-am apucat măcar s-ajung să te iubesc
dar te-ai lipit şi ai rămas ştampilă
pe sufletul de viespe adormit
———-
şi rîuri de cerneală mi-au curs pe manuscrise
prinse-n mirosul de hîrtie de bibliotecă
acela care-ţi place ţie dar şi mie
din colţ de miez de centru de lipie
———-
mi-e dor să-ţi văd în palme universuri
să-ţi scriu din vîrf de degete în suflet versuri
şi să te plimb constat pe străzi necunoscute
în amintirile ce le-ai păstrat de mult trecute
———-
stă numele nescris pe-o bancă-n acea gară
şi-n ochii trişti de tristă domnişoară
nu te mai văd nici rar cînd trec în fugă
nu cumva fericire de-ar vrea să poa’ să mă ajungă
Leave a Comment
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
